- mizerábil
- adj. m., s. m., pl. mizerábili; f. sg. mizerábilã, pl. mizerábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
mizerábil
Look at other dictionaries:
mizerabil — MIZERÁBIL, Ă, mizerabili, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. adj. Care se află într o stare foarte proastă, vrednică de plâns;… … Dicționar Român
lamentabil — LAMENTÁBIL, Ă, lamentabili, e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis. Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa … Dicționar Român
ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… … Dicționar Român
abject — abjéct, ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABJÉCT, Ă, abjecţi, te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr.… … Dicționar Român
becisnic — BECÍSNIC, Ă, becisnici, ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, ă adj., s.m. şi f.] – Din sl … Dicționar Român
mişel — MIŞÉL, EÁ, mişei, ele, adj., s.m. şi f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laş, fricos. 2. (înv.) (Om) de condiţie modestă, de rând. 3. (înv. şi reg.) (Om) sărac, nevoiaş; (om) vrednic de plâns. 4. (înv. şi reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; … Dicționar Român
netrebnic — NETRÉBNIC, Ă, netrebnici, ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (înv.), Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext.… … Dicționar Român
parşiv — PARŞÍV, Ă, parşivi, e, adj. (pop. şi fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârşav. 2. Desfrânat, neruşinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară şi exagerată. – Din ucr. paršyvyj. Trimis de valeriu, 03.02.2004 … Dicționar Român
sărăcăcios — SĂRĂCĂCIÓS, OÁSĂ, sărăcăcioşi, oase, adj. 1. Care dovedeşte sărăcie; de om sărac. ♦ (Despre hrană) În cantitate mică, modest; frugal. ♢ (Despre pământ) Neroditor, nefertil, neproductiv sau puţin fertil. ♢ fig. Lipsit de conţinut, fără amploare,… … Dicționar Român
tic — TIC1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic tac. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TIC2, ticuri, s.n. Mişcare convulsivă, bruscă, spasmodică şi repetată,… … Dicționar Român
